Am căutat să mai ajung în Ținutul Buzăului în pandemie, dar m-am speriat de drumuri și nu m-am avântat prea mult. La un an după acest moment am pornit în aventura numită ”Treasure Games in The Park: Ținutul Buzăului”, primul reality show în social media din România, iar imaginea despre aceste locuri a devenit ceva mai frumoasă.
În primul rând, dincolo de minuni ale naturii, formațiuni geologice cu o istorie milenară și peisaje instagramabile, am întâlnit mulți oameni buni. Oameni care chiar sfințesc locul și care sunt decisi să păstreze tradițiile și istoria zonei în care s-au născut sau de care au ajuns să se atașeze. Am avut și norocul să fiu într-un grup cu oameni buni, răbdători și atenți la ce este frumos în jurul lor. Deschiși să descopere locuri și oameni de milioane.
Drumurile. Este capitolul cel mai sensibil din Ținutul Buzăului. Față de acum un an când am fost spre Vulcanii Noroioși, am căutat să ajung la Bisoca și prin alte locuri din județul Buzău, observ că se lucrează și există măcar bunăvoință. Ceea ce îmi dă multă speranță! Cred că ajută foarte mult și statutul de Geoparc Internațional UNESCO în impulsionarea lucrărilor și vine cumva și ca o siguranță că vor fi făcute cu respect pentru natură.
Dacă mergi cu o mașină joasă, multe drumuri ar putea să o pună în încurcătură. Există probabil și variante asfaltate, dar nu la fel de spectaculoase. Merită efortul? Da, 100%! Sunt zone unde natura este virgină, drumurile de piatră întregesc farmecul, iar lipsa unor ample lucrări de infrastructură au limitat turismul de masă, ceea ce e ușor de văzut ce face în alte locuri din țară. Din fericire, multe zone sunt cu semnal GSM și sunt mapate, așa că orientarea nu e așa dificilă. În schimb distanțele de 20-30 km ajung să fie parcurse și în două ore pentru că…drumuri. Plus că sunt multe zone în care nu te poți abține să nu te oprești ca să tragi aer în piept, să faci poze și să te bucuri un pic de peisaje.
La drum eu am fost cu frumosul alb Peugeot 3008 HYBRID, o minune de mașină foarte ușor de codus.
Experiențe. Am mâncat brânză la stână, am dărăcit lână și am descăpăcit stupi. Am privit un cer plin de stele și am tras poate cel mai curat aer în piept. Cei care au fost prinși în concurs au avut parte de mult mai multe experiențe, iar toate se vor vedea pe canalul de YouTube Cronicari Digitali în septembrie.
Cea mai intensă experiență a fost însă a întâlnirii cu oamenii locului.
De la Gică Baciul de 100 de ani, din Mânzălești, care a stat în ploaie ca să întâmpine vizitatorii în ograda lui, la Aura din Zestrea Bisoceană, care a umplut de viață o veche casă țărănească restaurată, unde învață curioșii meșteșugurile de la sat. M-am lăsat vrăjit în toate locurile unde ne-am oprit de mici antreprenori, de oameni buni care au în grijă muzee despre care se știe prea puțin, dar și de gospodari generoși și plini de bunăvoință.
LA POVEȘTI. În fiecare seară am adunat echipele pentru interviuri scurte în care au povestit despre experiența lor de peste zi, descoperirile făcute în Ținutul Buzăului și am încercat un rezumat zilnic pentru cam 12 ore care ar putea lejer să fie extinse la o săptămână de vacanță în care să nu te plictisești.
Dincolo de discuțiile pe care le vom urmări împreună pe canalul de YouTube Cronicari Digitali, am avut mare noroc cu semnalul Orange și netul bun în cele mai izolate lucruri. Așa am ajuns să țin legătura cu presa care ne urmărea pas cu pas, să avem un jurnal zilnic la Magic FM dar și pe Sansanews.ro. Salvator a fost netul Orange și ca să fim live la TV sau la radio. Am fost live într-un talk-show exact de la poalele Penteleului și ne-am văzut frumos într-un evening show dintr-o poiană aflată chiar lângă locuințele rupestre din Aluniș.
Ținutul Buzăului este un loc de descoperit, iar toată aventura trăită alături de Cronicari Digitali doar mi-a deschis pofta de explorat. Așa că voi reveni, dar în ritm ceva mai lent, cu timp mult pentru a savura fiecare loc și om din cel mai nou geoparc UNESCO al României – Ținutul Buzăului.
FOTO: ANA DUMITRU
