„Poarta între căi”, documentarul TVR care urmărește destinele locuitorilor unei comune din Apuseni

0
56

Joi, 2 februarie, telespectatorii TVR 1 văd în premieră, de la ora 21.00, un film tulburător, semnat de Alexandru Munteanu – „Poarta între căi”. Producţia urmărește destinele locuitorilor unei comune din Apuseni, la 70 de ani de la perioada când partizanii anticomunişti băteau potecile de munte, căutaţi de Securitate.

„De Bistra și de poveștile ei am început să mă leg din toamna anului 2015. În luna septembrie a acelui an am însoțit pentru prima dată echipa de arheologi a IICCMER.

Săpau pe șantierul arheologic de la Groși, locul bătăliei dintre trupele de securitate și grupul maiorului Dabija. Am început să cunosc oameni din Bistra, din cătunele ei împrăștiate până în culmile înalte ale Muntelui Mare și să mă fascineze ușurința cu care se deplasau între punctele fierbinți în care Securitatea își făcuse cu 70 de ani în urmă simțită prezența. Noi ocoleam cu mașinile, arheologi, procurori, criminaliști, jurnaliști. Ajungeam într-un loc și în câteva minute apăreau și ei.

La 80 de ani străbat dealurile și pădurile cu o viteză neînchipuită. Am realizat atunci că făceau aceleași mișcări copii fiind, mergând în paralel cu trupele Securităţii. Au văzut aproape tot războiul, toate căutările Securității. Se întâlneau pe cărările ascunse cu partizani, cu oameni care îi văzuseră la rândul lor pe aceștia.

Toate aceste mișcări credeam eu că le-au rămas în memorie. Și mai cred și astăzi”, mărturiseşte realizatorul TVR Alexandru Munteanu, cel care semnează documentarul „Poarta între căi”.

Ceea ce oamenii Apusenilor numesc „Poarta între căi” este o intersecţie de drumuri de munte, undeva într-o comună situată pe o mică şa, la altitudinea de 1200 metri. Nu mai puţin de şapte căi se întâlnesc aici.

Drumurile ce leagă satele din vale de cele răspândite pe dealuri, ori cele ce duc la cătunele din munţi şi chiar la ascunzătorile partizanilor anticomunişti din anii ’49 – ’52 trec inevitabil prin Poartă. Tocmai de aceea, în această poiană a fost executat și expus de către Securitate unul dintre cei mai avuţi oameni din sat, sprijinitor al celor fugiţi în munţi. Câteva zile, oamenii au trecut pe lângă cadavrul ce avea deasupra inscripţia „Cine face ca el, ca el va păţi!”. Filmul lui Alexandru Munteanu urmărește destinele locuitorilor comunei, la 70 de ani de la acele evenimente, trecând prin două perioade istorice.

Frica sădită de Securitate nu a dispărut încă, constată Alexandru Munteanu.

„Am studiat dosarele acestor confruntări de la CNSAS. Am intervievat istorici. Am participat la șantierele arheologice. Toate poveștile locului se confirmă. În ’Poarta între căi’ am vrut să le pun cap la cap numai din spusele lor. Atât cât mai sunt, atât cât își mai amintesc, atât cât mai vor să spună. Și am văzut fractura intervenită între ei. Și adevăruri nespuse. Întâi am crezut că e un conflict mocnit de 70 de ani. Discutând cu ei, am constatat că nu este vorba de așa ceva. Pur și simplu nu mai vor să vorbească despre asta. Nu mai vor să-și aducă aminte de lucrurile urâte petrecute între ei; de turnători, de oameni care au beneficiat de averea altora, de cât au pierdut unii pentru ca alții să câștige. Nu au uitat, nici măcar nu au iertat. Dar poate că a fost prea mult și acum nu mai vor să audă măcar despre asta. Nicidecum să vorbească. Este modul lor de a trece peste un trecut neclar și nu am insistat. Chiar și așa desenat, cu blur-ul aplicat de fiecare vorbitor în parte, tabloul Bistrei îți dă fiori”, mai spune Alexandru Munteanu.

Despre cadrul natural unde s-a desfășurat toată această epopee, realizatorul afirmă că îți taie răsuflarea. Aproape în fiecare dimineață, indiferent de anotimp, inversiunea termică produce „marea de nori”.

„Ca să ajungi la „mutăturile” din deal, la cătunele din munte, trebuie să o străbați de jos în sus. Deasupra ei e soare, liniște, zgomotul și agitația văii rămânând departe în spate. Drumurile vechi de culme alternează astăzi cu arterele tăiate pe văi. Între ele legătura se face prin serpentine abrupte, tăiate prin păduri de brad. Din loc în loc, drumurile se intersectează. Cea mai tranzitată astfel de intersecție era Poarta între căi. Pe aici treceau carele și turmele spre sau dinspre munte. Tot pe aici se face încă legătura între mai multe sate din deal. Acum locul nu mai este atât de circulat, dar înainte era un important nod, o „Poartă între căi”. Și orice drum, orice destin de bistrean trecea atunci prin Poartă. Astăzi, cu toate că drumurile sunt modernizate și întreținute, sunt mult mai puțin frecventate. Poarta e tot mai goală și localnicii urcă tot mai rar prin ea. O ocolesc, o evită, au găsit alte drumuri mai ușoare? ”, se întreabă Alexandru Munteanu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.