Există un coșmar pe care îl poți vizualiza, înainte de a-l trăi. Văzând 1% din cât de cumplit este, fără să-l trăiești, pare o cale bună de a înțelege de ce lumea se mobilizează acum încercând să limiteze un război dement. Da, coșmarul este legat de război. De lupte al căror singur sens este să alimenteze orgolii despre care istoria ne-a arătat că au un cost mult prea mare și pe mult prea multe generații pentru a merita.
Totuși, istoria se vede diferit, în funcție de cine o povestește și de cât de mult citește. Cea mai bună dovadă este pe 9 mai – ”Ziua Victoriei” – cu interpretările sale în funcție de poziția geografică și orientare – rusofonă sau nu (un articol foarte bun pe această temă este scris de Cătălin Gomoș pe Veridica.ro).
Mi-ar fi plăcut ca în viața mea să nu fiu nevoit să trec prin războiul povestit de bunici, citit în cărți sau văzut în filme. Mi-ar fi plăcut să nu fie niciodată atât de aproape de mine, de familia mea, de lumea în care îmi clădesc visurile și speranțele. Dar războiul este o realitate care macină puțin câte puțin din noi. Din fiecare din noi. Mai ales atunci când este atât de aproape.
În Budapesta există un muzeu amenajat în buncărele de sub oraș (SZIKLAKÓRHÁZ ATOMBUNKER MÚZEUM) în care poate fi văzut coșmarul ”construit” de un război – de la spital la pregătirile unui buncăr anti-atomic. Povestea locului este rezumată într-un film în maghiară ( cu subtitrare în engleză), pe care vizitatorii îl văd înainte de a pătrunde prin tunelurile care se deschid în camere unde a funcționat în perioada celui de Al Doilea Război Mondial un spital, apoi a ajuns să fie pregătit pentru amenințările nucleare. Replici din ceară dau fiori pe șira spinării.
Ustensilele medicale sunt la locul lor, iar poveștile fașelor refolosite sau a zăpezii topite pentru a putea a putea alimenta cu apă spitalul sunt istoriile care lasă grupurile de vizitatori fără cuvinte.
Există o cameră unde sunt urmele pe care le lasă în urmă bombele nucleare, dar și simulări cu impactul pe care o eventuală bombă nucleară l-ar avea asupra unor țări. La momentul amenajării, cea mai puternică amenințare nucleară venea din Rusia și se numea Satan – acum ajunsă Satan II (The RS-28 Sarmat). Azi, amenințările nucleare sunt mult mai numeroase și puternice. Totuși nu înțeleg cum mintea umană le poate gândi fiind conștientă de efectele pe care le-ar putea avea utilizarea lor.
Am fost în acest muzeu de două ori în mai puțin de un an. De fiecare dată plec marcat și mă rog să nu trecem prin război și să găsim cumva puterea să le oprim pe cele existente. Este un coșmar cumplit ce poate fi evitat. Pace!
P.S. Pentru că intrarea se face în grupuri organizate la anumite ore, cel mai bine este să vă rezervați biletele în avans. Costul nu este mic, fiind unul dintre locurile scumpe din Budapesta, dar merită pe deplin susținerea acestui loc care arată de ce unele istorii chiar nu trebuie repetate. Fotografierea și filmarea în interiorul muzeului este interzisă.
